Azi am recitit „Apel catre lichele” de dl. Gabriel Liiceanu – filozof pe care il respect si-l stimez mult -scris pe 30 dec 1989, si lectura sa mi-a dat certitudinea ca acel apel este valabil si azi !
Ajungi „pe culmile disperarii” cind constati ca dupa 23 de ani societatea romaneasca nu si-a dezvoltat anticorpi puternici – printre care si societatea civila – care sa reactioneze la invazia microbilor ce o paraziteaza (lichelele si copiii lor) si o tine intr-o metastaza continua de 23 de ani. Fac parte din generatia optzecista (ca virsta, nu din curentul literar) si pot spune ca am fost cei mai afectati si inselati de tranzitia prelungita si fara nici un rezultat catre o societate deschisa, cu structuri ale statului puternice, cu o clasa politica altruista.
Am actualizat apelul de acum 23 de ani la contextul zilei de azi – Apel catre copiii lichelelor – cu speranta ca solutia oferita de mine va putea fi un un nou „pax romana”, din care ambele parti sa cistige ! Asa cum am scris si in text, speranta mea este ca nimeni sa nu mai scrie vreodata vreun apel de acest fel, fie catre nepotii lichelelor (peste 23 de ani) , fie catre stranepotii lichelelor (peste 46 de ani), samd.
Eu sunt inca optimist si sper ! Cum un nou an va incepe curind, va urez tuturor: La multi ani !
Teodor Darabaneanu 