Titlu este un aforism, citat de Jung in cartea sa „Tipuri psihologice”. Jung analizeaza: „A reflecta cere mai cu seama timp, motiv pentru care cel care reflecteaza nu mai are prilejul sa-si exprime neintrerupt judecata. Incoerenta si inconsecventa judecatii, dependenta ei de traditie si de autoritate arata lipsa unei reflectii autonome, tot asa, lipsa de autocritica si de autonomie a opiniei probeaza o functionare defectuoasa a judecatii.”
Cred ca Jung descrie destul de bine modul superficial prin care unii oameni se exprima cu privire la situatii diverse din viata sociala.
Omul din zilele noastre, informatizat si postmodern, nu mai isi rezerva timp pentru reflectie, ci utilizeaza clisee facile pentru a-si forma o opinie. Citeva secunde sunt suficiente pentru a cauta in „baza de date cu clisee” si a gasi o incadrare aproximativa a situatiei respective.
De fapt, nu ne obliga nimeni si nimic sa avem o opinie despre ceva, mai ales daca nu este in domeniul nostru principal de activitate. Nu inteleg de ce unii tin cu tot dinadinsul sa exprime o opinie, mai ales in domenii straine de cunoasterea lor.
Un exemplu relevant este suita de comentarii postate la articole publicate pe siturile de stiri. Indiferent de subiect, gasesti acolo tot ce vrei: injuraturi, ineptii, refulari, opinii semidocte si, foarte rar, incercari de analiza pertinenta. Aproape toti au raspunsuri la toate problemele, dar atit de diferite unele de altele ca te-ntrebi daca toti au citit acelasi articol. Sau poate ca nu continutul articolului conteaza, ci doar spatiul pus la dispozitie pentru a-si varsa opiniile personale.
Posts Tagged ‘scenarii’
16 sept.
A gindi este atit de greu incit cei mai multi judeca
2 sept.
A scrie o poveste
Am experimentat provocarea de a scrie o poveste despre Agile.
Am stat sa aleg un titlu mai bine de o ora, dupa care am mai petrecut o ora sa gasesc propozitia de inceput, binenteles ca in acelasi timp incercam sa proiectez in minte diferite scenarii de actiune a povestii. Dupa ce am ales o varianta de titlu si de scenariu, am reusit sa trec la scrierea efectiva a textului, lucru ce a mers fara intreruperi.
Am observat ca partea cea mai grea survine la revizia textului, nu la scrierea sa.
Asta m-a chinuit cel mai mult: incerci sa modifici o formulare sau o expresie, si te trezesti ca schimbi scenariul povestii fara ca macar sa-ti dai seama. Obtineam la fiecare versiune revizuita, aproape cite un scenariu candidat.
La alegerea scenariului final din multiplele versiuni intermediare traiesti un cosmar. Toate ti se par nereusite, toate fiind candidate puternice in a te face de ris .. si public!
Intr-un final, epuizat de tot felul de modificari ale textului si titlului, i-am dat „release”, fara sa am deloc convingerea ca era cea mai buna versiune !
Probabil, ca in orice profesie, exista o disciplina si o metoda ce te ajuta sa scrii eficient si inteligent.
Chiar daca a fost putin chinuitoare scrierea povestii … a fost un lucru foarte interesant.
Si respectul meu pentru scriitori de profesie a crescut si mai mult !!!
Teodor Darabaneanu 